"Omul cel mai fericit este acela care face fericiti pe cat mai multi oameni"
(Denis Diderot)
"Dacă un copil trăieşte în critică va invăţa să-i condamne pe alţii. Dacă un copil trăieşte în ură, va invaţa să lupte impotriva celorlaţti. Dacă un copil va invaţa in ridicol, va invaţa să fie timid. Dacă un copil traieşte in ruşine, va invaţa să se simtă vinovat. Dacă un copil traieşte in toleranţă, va invaţa să fie ingăduitor. Dacă un copil este încurajat, va invaţa ce este increderea. Dacă un copil este lăudat va invaţa să aprecieze. Dacă un copil este corect tratat, va invaţa ce e dreptatea. Dacă un copil este protejat, va invaţa ce este credinţa. Dacă un copil este aprobat, va invaţa sa aibă incredere în sine. Dacă un copil este tratat ca un prieten, va invaţa să găseasca dreptate în lume.
(Autor necunoscut)
Citind aceste rânduri, am fost profund impresionat, de marele adevăr concentrat in cuvintele alese cu grijă. La început m-am intrebat cui îi sunt adresate aceste îndemnuri. Primul răspuns care mi-a venit în minte a fost : "şcolii, cadrelor didactice". Cred că nu intamplător răspunsul meu a fost acesta, având in vedere că in această instituţie copiii işi petrec cea mai mare parte a timpului, este practic a doua casă a lor.
Ştim cu toţi in ce condiţii dure au studiat părinţii noştri şi pentru ca istoria să nu se repete, au fost luate, în ultimul timp, o serie de măsuri care să il favorizeze, să îl protejeze pe elev. Şi totuşi, în urma nenumăratelor sondaje în rândul tinerilor s-a constatat că violenţa a luat o amploare ingrijoratoare în societatea zilelor noastre, puternc marcată de conflicte puternice, ura, intoleranţa şi agresivitate. Consider, aşadar, că la baza marginalizării şi exculziunii sociale stă VIOLENŢA.
De mai multe ori mi s-a întamplat să merg liniştită pe stradă şi să văd altercaţii intre elevi mai mari sau mai mici. Interesantă era insă atitudinea adulţilor sau bătrânilor care se aflau in preajma pentru că de repetate ori am auzit replica:" Aşa te-a învăţat pe tine la şcoala?" Erau foarte rare cazurile in care părinţii erau invinovăţiţi pentru comportamentul copiilor lor.
[Să ne imaginam că un copil de patru ani realizează un desen in care colorează lumea şsa cum o vede el. Arătându-l părinţilor, el va primi, in loc de laude, jigniri, critici şi glume proaste pe seama personajelor din micul său tablou. Astfel micuţul incepe să-şi piardă increderea în el şi să devină timid].
Agresivitatea şi intoleranţa sunt, aşadar contagioase, motiv pentru care trubuie să fim exigenţi cu noi inşine şi să cerem in funcţie de ceea ce putem oferi.
Ca metodă de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale, aş propune o implementare socială in educaţia copilului, a unor norme şi valori morale: adevărul, dreptatea, iubirea, bunăteatea, omenia, prietenia, respectul, solidaritatea. La nivelul individului, ele ilustrează virtuţile omului şi generează atitudinile şi comportamentele morale, iar la nivelul societăţii funcţionează ca nişte reguli nescrise a căror respectare nu poate fi impusă prin constrângere fiind dictaă de constiinţa fiecăruia.
O altă regulă ar fi respectarea normelor vieţii căci :"dacă nu putem fi buni, să incercam să fim măcar politicoşi" (N.Steinhardt). În toate domeniile esenţiale ale vieţii, societatea a impus de-a lungul timpului norme de comporament care să reglementeze relaţiile dintre oamnei.
Nerespectarea acestor reguli atrage după sine marginalizarea şi chiar excluderea individului din categoria socială sau grupul de aparteneţă. Deşi obiceiurile diferă de la o regiune la alta, chiar de la un grup social la altul, evoluţia lor a condus în timp la un set de norme ale politeţii sub forma codului bunelor maniere.
Recunoaşterea demnităţii umane, a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, drepăţii şi păcii in lume. Proclamarea "Drepturilor omului" are in vedere condiţiile minimale de asigurare şi respectare a deminităţii tuturor fiinţelor umane, fără deosebire de sex, culoare, limba, opinie, politică, de origine socială sau naţională, de avere sau alte aspecte posibile discriminatorii. Forţa drepturilor omului este conferită de universalitatea acestora, ele având puterea de a traversa orice graniţe, de a lupta impotriva tuturor formelor de tiranie, nedreptate şi violenţă.
Vă provoc pe voi tinerii să transformăm cercul intoleranţei in cel al toleranţei, cercul violenţei intr-unul al non-violenţei.Vă propun să gravităm in jurul unui centru numit EGALITATE şi să-l ignorăm pe cel bazat pe putere şi control. De ce să ne folosim de ameninţări şi constrângeri când putem obţine ceea ce ne dorim prin negociere şi corectitudine?...de ce să ne intimidam aproapele când il putem susţine?..De ce să folosim abuzul emoţional impotriva oamenilor când il putem inlocui cu respectul, sinceritatea?...De ce să ii marginalizăm pe alţii când avem posibilitatea să creem o lume bazată pe incredere, sprijin şi cooperare?
Aşadar vă invit să ne restabilim valorile prioritare in viaţă, să ne punem in locul oamenilor, inainte de a-i judeca, să fim responsabili, să ne implicăm, să comunicăm mai bine cu cei din jurul nostru, să ne descoperim calităţile şi defectele, să fim toleranţi, să-i tratam pe alţii cum am vrea să fim noi trataţi, să fim mai ambiţioşi şi mai motivaţi la invăţătură, să luăm atitudine impotriva agresivităţii, să încercăm, cu alte cuvinte, să fim mai buni..