În ţara noastră există un procent semnificativ de rromi integraţi în momentul de faţă cel puţin la nivel normativ şi funcţional, cei mai bine integraţi fiind membrii elitei intelectuale şi a celei economice.
Factorii care pot şi trebuie sa aibă un rol decisiv în perfectarea procesului de integrare funcţională a etniei rromilor în societatea ,,interculturală a mileniului III” sunt: sistemul educaţional, mass-media, asistenţa socială şi factorii de decizie de la nivel guvernamental. La nivel legislativ şi guvernamental nu se poate vorbi despre o discriminare pe considerente etnice, dar există una inconştientă la nivelul omuluiobişnuit. Astfel, comportamentul nostru, determinat de stereotipuri şi prejudecăţi, este deseori cauza unei comunicări dificile şi a conflictelor, în special a celor entice. Stereotipurile entice conduc deseori la prejudecăţi, comportamente care se manifestă prin acţiuni şi emoţii încarcate negativ.
Rezolvarea situaţiei rromilor reprezintă un obiectiv fundamental pentru politica României. În acest sens, statul român şi-a propus: prevenirea şi combaterea discriminării instituţionale şi sociale, păstrarea identităţii etniei rromilor, asigurarea şanselor egale pentru atingerea unui standard decent de viaţă şi stimularea participării etniei rromilor la viaţa economică, socială, culturală, educaţională şi politică a societăţii. Succesul acestei strategii nu depinde numai de guvern, ci şi de participarea activă a societăţii civile şi, mai ales a comunităţii de rromi.
Pentru combaterea discriminării şi pentru schimbarea stereotipurilor existente este necesar a înţelege că acest lucru implică responsabilităţi nu numai din partea majorităţii, ci si din partea organizaţiilor rromilor, liderilor şi membrilor comunităţii de rromi. Participarea civică, cu şanse egale a etnicilor rromi într-un sistem democratic, accesul nediscriminatoriu la o slujbă şi la un trai decent, accesul la serviciile sociale furnizate de stat şi facilitarea organizării politice şi neguvernamentale a comunităţii de rromi ar reprezenta drumul sigur către integrarea rromilor în societatea românească. Însă, lipsa unei investiţii în educaţie, conjugată cu efectul de marginalizare socială generat de stereotipuri şi prejudecăţi, înseamnă un acces redus pe piaţa muncii şi implicit o accentuare a sărăciei în rândul comunităţilor de rromi. Unele studii estimează că cei mai multi dintre rromi nu beneficiază de asigurările sociale şi protecţia pe care statul o oferă. Doar 27% dintre rromi au o slujbă constantă, din aceştia numai 51% desfăşoară o activitate calificată; 50% dintre copii merg regulat la şcoală, iar gradul de analfabetism în rândul persoanelor peste 45 de ani ajunge la 30%.
Problematica educaţiei copiilor rromi constituie una dintre provocările cu care se confruntă mediile social-economice şi civice din România. Ea face parte din problematica mai largă, cea a copiilor aflaţi în situaţie de excluziune, de marginalizare din diferite motive, necesitând abordări nuanţate în funcţie de mai mulţi parametri specifici: mediul de rezidenţă, apartenenţa la un grup minoritar etnic, apartenenţa la o grupare socială cu un status economic minimal.
Marginalizarea reprezintă procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o “poziţie socială periferică” sau de “izolare” şi implică limitarea accesului la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii. Transformările din viaţa economică, inflaţia, şomajul, diferenţierea excesivă a veniturilor salariale, dar şi scăderea nivelui de trai au dus la apariţia şi dezvoltarea fenomenului de marginalizare şi au creat o categorie de marginalizaţi economic şi social. Una dintre categoriile sociale cele mai vulnerabile la costurile sociale ale tranziţiei a fost minoritatea rromă, deoarece ea se situa deja pe poziţii de risc crescut. Copiii rromi constituie o categorie defavorizată şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care presistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şanse egale.
În pocesul de integrare a copiilor rromi, şcoala are un rol fundamental promovând educaţia interculturală al cărei obiectiv prioritar este promovarea capacităţii de convieţuire constructivă în contextul cultural şi social variat, îndepărtând şi prevenind prejudecăţi din trecut şi chiar prezente. Existenţa şcolilor cu un număr mare de elevi rromi cum ar fi cartierul Măgurele din oraşul Turnu Măgurele, Balaci, Smârdioasa, Prundu, Ţigăneşti, etc. pune în discuţie acumulările în termeni de capital social şi uman, poziţie socială, valori, de care rromii pot beneficia şcolarizându-se în contextele formale existente din cadrul sistemului de învăţământ românesc.
Calitatea scăzută a educaţiei în şcolile cu un număr ridicat de elevi rromi se datorează şi unor procese de migraţie a cadrelor didactice şi a elevilor în interiorul sistemului de învăţământ românesc. În cazul mediului rural destinaţia migraţiei şcolare o reprezintă şcolile “de centru”, considerate ca oferind oportunităţi de dezvoltare. Şcolile izolate, “de periferie” devin, în aceste condiţii, şcoli deprivate de resurse umane şi materiale. Nu doar elevii români şi cadrele didactice sunt subiecţi ai acestor fluxuri de migraţie, ci şi unii elevi rromi proveniţi din familii mai înstărite. Persistă ideea: cu cât procentul de rromi dintr-o şcoală este mai ridicat, cu atât este mai probabil ca încrederea în şcoala respectivă să fie mai scăzută, aprecierea scolilor făcându-se în funcţie de numărul de premii la olimpiadele şcolare sau de numărul de elevi cu media generală 10 şi nu în raport de progresele făcute de elevi, de implicarea şi dăruirea cadrelor didactice. Existenţa claselor în care sunt şcolarizaţi numai copii rromi micşorează beneficiile educaţiei formale.
Cadrele didactice din şcolile din judeţul Teleorman s-au implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a situaţiei elevilor rromi: informarea autorităţilor locale, a părinţilor şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, educaţie preşcolară, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, integrare şi apropiere între copiii de etnii diferite. În privinţa creşterii nivelului de educaţie pentru copiii rromi a fost infiinţat Proiectul Şanse Egale care îşi propune îmbunatăţirea situaţiei copiilor rromi din România prin implementarea unui model de dezvoltare şcolară, facilitarea schimbării instituţionale şi stimularea participării elevilor şi a părinţilor de etnie rromă la viaţa şcolară. Strategia adoptată de promotorii programului este concentrată pe ideea de a produce schimbări instituţionale şi de a încuraja acţiunile ce vor permite adaptarea crescută a acestora în viaţa scolii, ca factor decisiv în creşterea gradului de succes al copiilor. Trebuie încurajată dorinţa rromilor de integare şi accentută ideea că integrarea nu însemnă pierderea culturii tradiţionale.
Teama etniei rrome de diversificarea culturală ar trebui înlocuită de interesul mutual şi de deschiderea către schimbul de experienţe cu ceilalţi. Înţelegerea mutuală va reduce riscul discriminării şi va contribui la crearea de condiţii mai bune de învăţătură pentru copiii rromi, care vor stimula încrederea de sine a acestora şi vor contribui la reducerea abandonului şcolar, o problemă extrem de frecventă la rromi. Ca urmare, copiii rromi trebuie să aibă sentimentul că sunt egali cu ceilalţi deoarece au cunoştinţe şi abilităţi similare. Într-o viziune de perspectivă, ameliorarea condiţiilor educaţionale implică şansa unui loc de muncă mai bun şi facilităţi pentru integrarea socială. În conditile unei societăţi deschise toleranţa la diversitate culturală va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării personale a copiilor rromi.
Pornind de la necesitatea reconstrucţiei propriilor valori de identitate rromă şi a recunoaşterii modelelor educaţionale specifice de către instituţii de înăţământ, se impun o serie de măsuri de promovare a valorilor multiculturalismului şi a autodeterminării culturale în educaţie:
- blocarea asimilaţionismului instituţionalizat şi a heteroidentificării din şcoală, prin constituirea în cadrul sistemului de învâţământ public, a unor instituţii rrome de formare identitară şi prin cooptarea experţilor rromi în domeniu la nivel decizional, în vaderea autodeterminării priorităţilor şi opţiunilor;
- ealizarea unor programe coerente cu suport logic susţinut, în scopul participării depline a familiei rrome la decizie în şcoală, atât pentru comunităţile tradiţionale închise, cît şi pentru cele de tip ghetto, inclusiv prin eficientizarea parteneriatului cu autorităţile responsabile de învâţământ;
- realizarea unor programe publice de educaţie permanentă, care să vizeze „cultura diferenţei” în scopul deconstruirii stereotipurilor şi modelelor comportamentale prejudiciate faţă de rromi;
- abordarea diferenţiată a politicilor educaţionale în funcţie de specificitatea comunităţilor.
Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii diferenţelor ce există în interiorul aceleiaşi societăţi.
În acest context, şcolii îi revine şi misiunea de a forma tineri capabili să aprecieze diferitele culturi, care trăiesc alături, într-o societate multiculturală.
Implicarea şi participarea elevilor la diverse activităţi desfăşurate în parteneriat cu părinţii şi cu reprezentanţii unor instituţii culturale, le poate dezvolta nu numai capacitatea de comunicare, dar şi cea de cooperare şi interacţiune cu persoane care aparţin diferitelor culturi.